The unmade photo by Dorel Găină

ilustrație: Roma Gavrilă

Fotografia nefăcută de:
Remus Țiplea

În 2012 pozam pentru proiectul cu Confesiunile Religioase. În acest proiect am încercat să arăt lucrurile mai puțin cunoscute despre viața religioasă, așa am ajuns să încerc să pozez o adunare de super extremiști din cultul penticostal. Am mers vreo 200 km depărtare de casă, undeva la granița dintre Maramureș și Sălaj a m ieșit de pe asfalt și am mai mers vreo 20 km pe un drum forestier, la capătul căruia am găsit o parcare amenajată și păzită unde contra cost mi am lăsat mașina. Am mers apoi pe jos pe cărări de munte vreo 9 km până pe vârful muntelui Țibleșului. Acolo avea loc o adunare unde erau acceptați doar bărbați, care stăteau acolo trei zile și trei nopți  in post și rugăciune .

Totul era pentru mine, pentru fotograful din mine, superb, oriunde mă uitam aș fi putut face un cadru beton. Plin de corturi, într-o poiană înconjurată de brazi imenși, pe vârf de munte, era amenajat un fel de altar înconjurat de niște bănci de lemn lungi de vreo 20 sau 30 de metri, făcute din câte un brad imens despicat in două. Băncile erau aranjate ca într-un amfiteatru și tot perimetru înconjurat de un perete de folie mată de nailon.

Când am ajuns,  transpirat, bărbos, in pantaloni scurți, am scos repede aparatul și am vrut sa fotografiez oamenii care se rugau. Imediat cineva din mulțime mi a spus ca nu e voie, am plecat in alta parte a amfiteatrului am vrut iar sa pozez dar alta voce din mulțime mi a spus același lucru, nu e voie .

M-am dus la conducătorul adunării, penticostalul cu care am mers acolo i-a explicat ce vreau să fac, am fost refuzat spunându-mi-se că așa au hotărât la începutul celor trei zile că nu e voie să se pozeze sau filmeze.

Multă vreme după aceea când încercam să adorm revedeam situația de acolo și îmi imaginam pozele pe care aș fi putut să le fac.

Despre Remus Țiplea

Oșan get-beget, atât în cuget cât și în simțiri, am 48 de ani și pozez de 12 ani. Fotografia și familia sunt lucrurile în care cred și pe care le iubesc. Sunt fotograf amator și, din când în când, fac fotografie macro. Îmi plac proiectele de fotografie documentară de anduranță, am finalizat două la care am lucrat câte 10 ani la fiecare, finalizate cu două albume de fotografie: Din Oaș în Paști și Dumnezeul meu.