Malul Someșului, cartierul Grigorescu, anul 2018. Într-o zi de vară cu ploaie torențială, pe malul neamenajat, murdar și sălbatic al Someșului, un cuplu trecut de prima tinerețe stătea la o măsuță de camping și servea masa. Se echipaseră corespunzător: el avea pelerină verde, ea deschisese o umbrelă uriașă. Mâncau liniștiți, deși afară turna cu găleata. Am oprit mașina în dreptul lor, bucuros că am la mine teleobiectivul care bătea până la ei, am coborât geamul și le-am făcut, febril, câteva poze. Am ratat lamentabil, lăsând aparatul să decidă singur ce timp de expunere să folosească, așa încât atmosfera la care visam eu – ceva ușor neclar, o perdea densă de stropi căzând, a rămas doar în mintea mea. Pe senzor aveam doar o imagine clară, limpede, din care nu poți să înțelegi de ce doi vilegiaturiști servesc masa blindați împotriva ploii.