Jazz in the Park, Pata Rât, 2018. S-a făcut o horă mare, în care jucau oamenii de acolo, indiferent de etnie. Nu conta dacă muzica pe care o auzeau era „frumoasă” sau „mishto”, ei dansau ca și cum mâine nu exista. În momentul ăla îmi schimbam obiectivul, cu gândul că o să prind toată hora într-o poză. Dar când să apăs butonul, cineva mă trage de mânecă: „Domnu’, pot să fac și io poze?”. Primul copil, care abia putea ține camera în mână, a făcut o poză. După câteva secunde în jurul meu s-au strâns vreo 10 copii, dornici de un „workshop” ad-hoc de fotografie. Toți trăgeau din cameră. Eu nu am mai prins cadrul cu hora, dar am o grămadă de cadre blurate, rezultatul tinerilor fotografi din Pata Rât.